Moștenirea sau cum mi-am însușit rădăcinile duhovnicești

LANSARE DE CARTE ÎN PREZENȚA AUTORULUI, ÎN DIALOG CU PUBLICUL

CU: Preot Constantin Coman

INTRAREA LIBERĂ ÎN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE! Pentru rezervare, contactați-ne la adresa de email undercloudfest@gmail.com

Îndreptându-mă spre sfârșitul darului vieții dăruit mie de Bunul Dumnezeu, ajuns, oarecum, la vremea bilanțului, simt nevoia să dau mărturie cu multă recunoștință despre cei care au contribuit esențialmente la formarea mea și la traiectoria mea existențială și profesională, și să le aduc o cuviincioasă mulțumire și pomenire, în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Gândul a venit și legat de volumul pe care colegii mei mai tineri au ținut să mi-l dedice la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani. Ajuns la vârsta aceasta, am înțeles că ceea ce sunt și ceea ce am făcut în viață este rodul unei moșteniri, nu atât materiale, cât duhovnicesti, pe care am primit-o mai întâi de la părinții mei după trup, apoi de la un număr însemnat de oameni cu care a rânduit Dumnezeu să mă întâlnesc în viața și să mă alătur lor pentru un timp anume, primind de la ei spre moștenire lucruri consistente, determinante pentru viața mea și pentru înțelegerea vieții.

Am înțeles că moștenirea duhovnicească de la părinți a fost determinantă, pentru că aceasta mi-a deschis drumul spre un anume fel de oameni, față de care simțeam o înrudire. Oamenii de care mă apropiam aveau ceva din duhul primit de la parinții mei și întâlnirile cu ei nu au făcut decât să adauge și iarăși să adauge la moștenirea primită de la părinți.

Poate că cel mai important lucru primit de la părinți a fost deschiderea spre lumea reală, spre viața în sine și lipsa atracției pentru expresia teoretică a realității. – fragment din „Moștenirea”